În pauza de iarnă a sezonului 1992-1993, Rapidul aducea primul stranier din epoca post-revoluționară, fundașul central Alexandru Guzun, internațional moldovean. Erau zorii perioadei când Copos intrase în anturajul clubului, pe care avea să-l preia foarte curând. Cu jucătorul adus de peste Prut în lot, feroviarii terminau campionatul pe locul 4 în vara lui 1993 și nimereau apoi direct peste Inter Milano în primul tur din Cupa UEFA. La trei decenii distanță de aventura ”vișinie”, Guzun trece în revistă escapada carierei de la București, în primul episod al interviului oferit pentru Prosport la Chișinău. ”Mi s-a făcut pielea de găină când am intrat pe Giulești”, recunoaște azi fostul stoper. El povestește experiența fierbinte trăită lângă Podul Grant și rememorează ”dubla” cu Bergkamp și Schilacci: ”Glumeam cu colegii în vestiar că ne putem lăsa de fotbal”.
Sandu, te-ai numărat printre primii moldoveni din Liga 1 după Revoluție. Cum ai ajuns în Giulești?
Totul a pornit de la două jocuri amicale pe care le-am disputat contra Rapidului cu naționala Moldovei. Unul la Chișinău, celălalt la un turneu în Indonezia. M-au remarcat Mircea Rădulescu și Marcel Pușcaș, antrenorii de atunci, am purtat o discuție chiar în Asia cu președintele Mircea Pascu, după care a și venit oferta. La întoarcere am mers direct la București și am semnat.
Care au fost argumentele cu care te-au convins să vii în România?
Eram legitimat atunci în Ucraina, la Vinița, o echipă destul de competitivă. Primisem o propunere tentantă și de la Metalist Harkov, dar respiram românește, așa că mi-a fost destul de ușor să aleg. Am cules înainte și câteva informații despre campionat, mi-a plăcut și am făcut pasul firesc.
A fost la mijloc și atracția cupelor europene, pentru că Rapidul lupta la vârf, am terminat finalmente sezonul pe locul 4 și am intrat pe tabloul Cupei UEFA. Așa am ajuns să joc și în celebra dublă cu Inter Milano”, Alexandru Guzun pentru Prosport
Ai fost integralist în meciurile cu Inter din toamna lui ‘93, 1-3 în Italia, 0-2 la București. Bergkamp a dat toate golurile la Milano, dar s-au desprins abia în ultimele 20 de minute. N-ați realizat un meci rău acolo, nu?
Mi-aduc aminte acea partidă, în care am rezistat foarte bine în fața lui Inter până spre final. Au deschis scorul din penalty, la un henț involuntar comis de Nae Stanciu, dar golul egalizator al lui Andrași ne-a motivat extraordinar. A venit apoi o «foarfecă» a lui Bergkamp chiar din fața mea, s-a dus mingea pe colțul lung, plus un contraatac.
Un fotbalist complet: viteză, tehnică, inteligență. Sunt calitățile care l-au propulsat în carieră. Avea și niște execuții rafinate, fantastice. L-am avut în marcaj, mai alternam sarcinile cu Gică Cârstea, dar Interul etala o forță ofensivă copleșitoare uneori. Nu uitați că mai erau Schilacci, Șalimov, urca și Jonk din linia a doua.
Am căzut de pe un cal frumos cu Inter. Am făcut schimb de tricou cu Tramezzani. În vestiar la San Siro discutam cu colegii și glumeam că ne putem și lăsa de fotbal după ce am călcat pe iarba unui stadion așa celebru”, Alexandru Guzun pentru Prosport
Ai avut în defensiva Rapidului un coleg faimos. Știi la cine mă refer?
La Fane Iovan! Nu-mi venea să cred că împart vestiarul cu căpitanul de la Sevilla, chiar dacă era pe final de carieră. Sunt mândru că am evoluat alături de un jucător excepțional. Am învățat multe lucruri de la el. Era uimitor cum se pregătea, cum citea jocul, cum pasa sau cum realiza marcajul adversarului.
Evolua mai mult libero!
Mai exista încă sistemul cu libero, eu eram în fața lui în calitate de stoper, dar jocul ne aducea în destule situații în care făeam schimb de locuri și ne completam sarcinile.
Mai ieșeai și la câte o bere cu nea Fane?
Ha, ha, ha! Am locuit la hotel ”Lido” în prima parte a șederii la București. Mai venea acolo, stăteam la o vorbă, dar totul discret, fără exagerări.
Ce meciuri din campionat ți-au rămas în memorie?
Un 2-0 acasă cu Dinamo, care avea o trupă serioasă, cu Prunea, Dorinel, Hanganu. Apoi, debutul cu Petrolul: o atmosferă nouă, galerie spectaculoasă. Nu eram obișnuit cu astfel de lucruri. Sincer, mi s-a făcut pielea de găină când am intrat pe teren la primul meci. Am câștigat cu 1-0, fanii m-au aplaudat. A fost un meci bun.
Atât? Doar acestea două?
Și un 0-0 în Ghencea cu Steaua, care era formație de Champions League, cu Ilie Dumitrescu, Prodan, Stângaciu.
Copos abia venise în anturajul echipei, n-am prins vremurile cu contracte de zeci de mii de euro. Am avut însă un salariu bun și am încasat o primă de instalare generoasă, cu care mi-am permis să-mi iau o casă la Chișinău și o mașină. Am trăit o viață foarte decentă la București”, Alexandru Guzun pentru Prosport
Ai plecat, totuși, destul de repede din Giulești. Ce s-a întâmplat?
Chiar vorbeam recent cu Florin Motroc și-i spuneam că m-aș gândi mai bine la momentul despărțirii dacă s-ar întoarce roata vremii. Mi-am rupt maleola și m-am operat înainte de retur după o accidentare suferită la naționala Moldovei. A urmat o perioadă mai lungă de recuperare, Rapidul l-a luat între timp pe Adi Matei și mi-am dat seama că ar putea urma o perioadă neplăcută pe bancă. Hizo mă încuraja foarte mult, dar mentalitatea și personalitatea mea nu-mi permiteau să fiu rezervă. Am plecat la Nistru Otaci, apoi în Ucraina, dar poate m-am grăbit. Ar fi trebuit, totuși, să am puțină răbdare.
Cine era șeful glumelor în vestiar?
Iulian Chiriță, de departe! Când intra el, începea caterinca! Inventa câte un mișto din orice fază remarcată în cabină. Un lider și în vestiar, și pe teren.
Presupun că știi ce necazuri a avut prin Spania, cu un dosar complicat cu carduri clonate, a ajuns în închisoare la un moment dat.
Am tot citit în ultimii ani despre problemele lui. Îmi pare foarte, foarte rău pentru el. Nu merita această soartă. Un băiat extraordinar, la locul lui, un caracter de nota zece. N-aș fi crezut niciodată că va ajunge în astfel de situații. Chiar mi-ar fi făcut plăcere să-l întâlnesc la festivitățile ocazionate de centenarul Rapidului, dar n-a putut veni. Sper să fi trecut peste toate greutățile, s-o ia de la început cu capul sus.
Felicitări Rapidului pentru sărbătoarea centenarului! A fost un eveniment emoționant. Sper să-i văd pe băieți fericiți și la finalul sezonului, cu un nou titlu pus în palmares”, Alexandru Guzun pentru Prosport
Când ai văzut noul stadion al Rapidului e imposibil să nu te fi gândit cum ar fi fost să joci și tu pe bijuteria din Giulești. Corect?
Și vechiul stadion avea farmecul lui aparte, cu acea potcoavă și tribunele gata să cadă peste gazon. Îl revăd cu ochii minții și realizez că simțeai o vibrație fantastică acolo și o motivație pe măsură. Suporterii aveau efectul unui drog prin cântece, aplauze, coregrafie.
Sau prin fluierături, că probabil ai făcut cunoștință și cu furia tribunei!
Asta chiar nu! Chiar dacă am făcut și meciuri mai proaste, pe mine m-au protejat puțin, fiindcă eram mai nou la echipă. Pe ăștia mai vechi i-au luat pe sus și au avut de suferit uneori.
Ai jucat de două ori cu Moldova împotriva României, în partide amicale, între care un 1-5 la Ploiești chiar înainte de Mondialul din ‘98, când l-ai înfruntat direct pe Hagi.
Și pe Adi Ilie, pe Ilie Dumitrescu. Venise atunci un nou selecționer, Ivan Danilianț, cu o altă strategie și chiar ne-a spus după meci că, în ciuda rezultatului sever, concluzia lui era că nu făcusem chiar un meci rău acolo. A fost o mare mândrie să am față în față adversari de asemenea calibru, care au realizat apoi și un turneu final bun în Franța.
Te-a surprins ce-a pățit Hagi cu Farul la Tiraspol?
Nu trebuie să fii specialist ca să-ți dai seama că Farul a făcut în returul cu Sheriff una dintre cele mai proaste partide ale sale. Urmăresc atent ce se întâmplă în România, fusese și semnalul de alarmă de la Supercupa cu Sepsi, dar nu mi-am imaginat niciun moment că Farul poate arăta așa de rău. Fără dorință, dueluri pierdute, incapabili să lege trei pase. Ori asta e valoarea jucătorilor și a echipei, ori a fost un accident. N-am un răspuns, dar sper să fi fost varianta a doua.
Rapidul e familia mea. Mi-a rămas la suflet. Le dores tuturor celor de acolo să fie sănătoși și să contribuie la revitalizarea fotbalului românesc. Aș vrea să se întoarcă timpurile când naționala sau cluburile scoteau mii de oameni în stradă de bucurie”, Alexandru Guzun pentru Prosport
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER